De 75 de ani fără Capitanul Corneliu Zelea Codreanu

Pe 29.11.2013, se împlinesc 75 de ani de la uciderea celor 14 legionari, Nicadorii, Decemvirii şi Căpitanul Corneliu Zelea Codreanu.

În noaptea de 29/30 Noiembrie 1938, în pădurea Tâncăbeşti, aproape de Capitală, Corneliu Zelea Codreanu, Nicadorii şi Decemvirii sunt asasinaţi de jandarmii care îi transportau la închisoarea Jilava.

În 1940, de „Buna Vestire”, plutonierul Sârbu a declarat:

„ …În zorii zilei de 29 Noiembrie 1938 am pornit spre Râmnicul Sărat. Am ajuns la închisoare, am fost băgaţi toţi jandarmii într-o celulă unde maiorii Dinulescu şi Macoveanu ne-au dat instrucţiunile asupra modului cum avea să-i executăm pe legionari. Punând în genunchi pe şoferul maşinii, i-a aruncat un ştreang dupa gât pe la spate, arătând cât de uşor se poate executa astfel. Totul a fost gata în câteva minute. Jandarmii au ieşit apoi unul câte unul afară şi fiecăruia i s-a dat în seamă un legionar. Mie mi-a dat unul mai voinic, mai înalt. Am aflat mai târziu că acela era Căpitanul, Corneliu Codreanu. I-am dus apoi în maşini. Aici legionarul era legat cu mâinile de banca, la spate, iar picioarele pe partea de jos a băncii din faţă, în aşa fel ca să nu se poată mişca în nicio parte. Aşa au fost legaţi 10 legionari într-o maşină şi 4 în alta. Eu am fost în prima maşină, în cea cu 10 legionari, în spatele Căpitanului şi fiecare jandarm era aşezat în spatele legionarului ce-i fusese încredințat. În mâini aveam ştreangurile.
Am pornit. În mașina mea mai era maiorul Dinulescu, iar în cealaltă maiorul Macoveanu. Era o tăcere de mormânt căci n-aveam voie să vorbim între noi şi nici legionarii între ei. Ajunşi în dreptul pădurii Tâncabesti, maiorul Dinulescu, care stabilise cu noi, printr-un cod de semnale, momentul execuţiei, a aprins la un moment dat lanterna, stingând-o şi aprinzând-o de trei ori. Era momentul execuţiei, dar nu ştiu de ce nu am executat niciunu. Atunci maiorul Dinulescu a oprit maşina, s-a dat jos şi s-a dus la maşina din spate. Aici, maiorul Macoveanu fusese mai autoritar. Legionarii erau executaţi. Căpitanul şi-a întors puţin capul către mine şi mi-a şoptit:
- “Camarade, dă-mi voie să le vorbesc camarazilor mei!”
Dar în aceiaşi clipă, mai înainte ca el să fi terminat rugămintea, maiorul Dinulescu a pus piciorul pe scara maşinii şi păşind înauntru cu revolverul în mâna a rostit printre dinti: “Executarea!” La aceasta, jandarmii au aruncat ştreangurile… A fost un muget şi un horcăit, întrerupt din adâncul fiinţei lor, apoi o liniște de mormânt. Cu perdelele trase, mașinile și-au continuat drumul până la Jilava… Când am ajuns, erau orele 7 dimineața. Aici ne așteptau: colonelul Zeciu, Dan Pascu, comandantul închisorii, colonelul Gherovici, medicul legist Lt. Col. Ionescu şi alţii. Groapa era facută. Traşi din maşină, legionarii au fost aşezaţi cu faţa în jos şi împuşcati în spate, pentru a se simula astfel împușcarea pe la spate în timpul evadării de sub escortă. Apoi au fost aruncați în groapa comună…” [1]

Toate acestea s-au petrecut din ordinul lui Armand Călinescu, prim-ministru la acea vreme, care la rândul lui executa ordinul lui Carol al II-lea.

Cine au fost?

Corneliu Zelea Codreanu (n. 13 septembrie 1899 – d. 30 noiembrie 1938) a fost liderul Mişcării Legionare cunoscute oficial sub denumirea de Legiunea Arhanghelul Mihail sau mai târziu sub numele de Garda de Fier.

Devine membru al Gărzii Conştiinţei Naţionale în 1919, motivat de caracterul anticomunist al organizaţiei. În 1920, împreună cu un grup de studenţi şi muncitorul Constantin Pancu, ia parte la acţiunile de înăbuşire a revoltei bolşevice de la Atelierele CFR Nicolina Iaşi.

Fondează în 1923, împreună cu prof. univ. Alexandru C. Cuza, Liga Apărării Naţional Creştine, partid care luptă pentru drepturile românilor. În 1924 aflat în legitimă apărare îl împuşcă pe prefectul de poliţie Manciu, şi este achitat în urma unui proces, care a arătat că era nevinovat. În prealabil  fusese arestat şi maltratat împreună cu un grup de 50 de studenţi, de către poliţia ieşeană condusă de Manciu şi plătită de evrei.

În urma disensiunilor apărute în cadrul L.A.N.C., se desprinde de mişcare şi pe 24 Iunie 1927, de Sfântul Ioan Botezătorul, fondează  împreună cu Ion Moţa, Corneliu Georgescu, Ilie Gârneaţă şi Radu Mironovici, “Legiunea Arhanghelului Mihail”.

În cursul anilor următori, au loc o serie de ample manifestaţii împotriva corupţiei parlamentare, a evreilor şi a comunismului. O trăsătură fundamentală a Legiunii Arhanghelul Mihail a fost promovarea ortodoxismului, stabilind o legătură structurală între creştinismul ortodox şi “românitate”. C.Z. Codreanu şi partidul său doreau transformarea României în stat naţionalist.

În cartea sa “Pentru legionari”, C. Z. Codreanu semnalizează pericolul reprezentat în viziunea sa de democraţia liberală, care ar duce la acapararea puterii în stat de către inamicii statului român, “evreii”: “democraţia sfarmă unitatea neamului românesc, expunându-l dezbinat în faţa blocului unit al puterii iudaice”. Pentru el, “Legiunea Arhanghelul Mihail va fi mai mult o şcoală şi o oaste, decât un partid politic”.

Odată, la o oră de teorie făcută lucrătorilor unei tabere de muncă, C.Z.Codreanu vorbea de frumosul obicei de a sădi nuci. Cei de azi, spunea el, nu mai sădesc nuci, ci caişi. De ce ? Fiindcă nucul creşte încet: de multe ori n-ajungi să mănânci din rodul lui. Pe câtă vreme caisul creşte repede şi te poţi bucura de rodul lui. Dar oare pe vremea moşilor şi părinţilor noştri creşteau nucii mai repede ca azi? Nu. Creşteau la fel. Dar înaintaşii noştri ştiau că de nu vor mânca ei din rodul nucilor, vor mânca copiii și nepoţii lor. Şi va fi tot una; ba va fi mai bine; că aceştia le vor binecuvânta amintirea. [2]

Prin aceste vorbe ale sale, ne dăm seama ce fel de om, ce fel de român, era C.Z.Codreanu. Această gândire profund românească a dispărut în mare parte odată cu dispariţia Mişcării Legionare.

În lupta de demascare a agenţilor comunişti, Codreanu îi semnalează în primul rând pe evrei. El însă a ţinut să precizeze:
“Să nu vadă nimeni în noi nişte asupritori de evrei sau nişte mâncători de jidani din ură religioasă… Minorităţile conlocuitoare urmează să se bucure de toate drepturile în măsura loialităţii de care vor da dovadă faţă de Statul Român”.

“Lupta care se apropie – spunea Codreanu – nu va fi numai o încleştare dintre două sisteme politice… Va fi mai mult decât atâta. Va fi o luptă între două concepţii de viaţă, între două spiritualităţi antagonice. Pe deoparte lumea noastră creştină, aruncată în Istorie de Naşterea, răstignirea şi învierea Mântuitorului, pe de cealaltă parte, lumea descreştinată în lupanarele ateismului şi aruncată în luptă de forţele oculte ce s-au opus întotdeauna îndumnezeirii omului”. [3]

Nicadorii au fost un grup de trei legionari care, la data de 29 decembrie 1933, l-au pedepsit prin împuşcare pe primul ministru I.G. Duca pe peronul gării de la Sinaia pentru acte anti-legionare şi de trădare a ţării. [4]

În preajma alegerilor din decembrie 1933, primul ministru I.G. Duca ordonă arestarea şi închiderea tuturor legionarilor din ţară. Peste 11.000 de oameni sunt ridicaţi de la casele lor şi aruncaţi în închisoare, mii de case sunt devastate. Valul de violenţă se soldează cu 18 morţi de partea legionarilor.

I.G. Duca a plecat la Sinaia fiind convocat de regele Carol al II-lea. Deoarece luase o serie de decizii ilegale împotriva legionarilor, cum ar fi dizolvarea Gărzii de Fier în plină campanie electorală, 3 dintre legionarii arestaţi abuziv şi eliberaţi după terminarea alegerilor, l-au asasinat în gara Sinaia.

Factorul determinant în luarea deciziei de suprimare a lui I.G. Duca a fost că acela că a aprobat intrarea în România a 300.000 de evrei din Germania şi Austria. Unii autori susţin că evreii ar fi intenţionat să facă un Israel european pe teritoriul românesc.

Cei trei membri ai grupului s-au predat autorităţilor imediat după atentat.

Nicadorii, în mod deosebit, au găsit cum să dea peste cap întregul sistem de apărare pe care şi l-au creat, prin minciună şi înşelătorie, adversarii lor, sistem de apărare care a transformat democraţia, ca sistem politic, şi justiţia, ca instituţie, le-a transformat în prestatori de servicii pentru caracatiţa mondială a corupţiei, infiltrată până la cel mai mărunt funcţionar de stat. La toate nivelurile posibile, corupţia era şi este protejată prin justiţia statului de drept şi prin sistemul parlamentar democratic, care a scornit legile strâmbe ale acestei lumi exasperante pentru orice suflet cinstit, însetat de dreptate!

Nicadorii, din toată istoria lumii, reprezintă modelul cel mai eficient şi deci cel mai periculos pentru cei care se ocupă cu stricarea vieţii pe pământ, cu denaturarea până la depravare a fiinţei umane. Modelul cel mai eficient al acţiunii individuale justiţiare! Mai presus de încrâncenarea unui kamikadze, nicadorul face din asasinatul politic o demonstraţie de spirit justiţiar absolut. Iar diferenţa specifică este aceea că nicadorii, după ce şi-au atins ţinta, rămân în viaţă şi în libertate, dar se predau autorităţilor, ştiind bine ce-i aşteaptă: moartea. O aleg însă de dragul semnificaţiei pe care, în felul acesta, suntem obligaţi să o dăm gestului lor: gest justiţiar, prin care Dumnezeu se rosteşte asupra celor omeneşti! Gest născut din credinţa în dreptate şi adevăr! Gest născut din dragostea pentru ceilalţi! Gest de martir, de martir care alege martirajul pentru a-i întări pe ceilalţi în credinţa lor că onoarea şi demnitatea sunt virtuţile prin care merităm să ne considerăm plăsmuiţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu! [5]

Decemvirii este supranumele dat grupului celor zece care l-au pedepsit pe Mihai Stelescu pentru trădare.

În urma alegerilor din anul 1933, Mihai Stelescu a fost ales deputat din partea Gărzii de Fier. În timpul unei tabere de muncă, el a atras de partea sa câţiva legionari pe care i-a convins “că prezenţa Căpitanului nu mai este utilă” partidului şi a gândit un plan de eliminare a acestuia. Cum unul dintre complotişti pe nume Cotea s-a crezut demascat, a mărturisit totul. În urma percheziţiei făcute acasă la Gheorghiade a fost gasită cianura care urma să fie folosită pentru asasinarea lui Codreanu. Consiliu de onoare legionar, care l-a judecat pe Stelescu, l-a gasit vinovat de trădare şi complot şi l-au exclus din Legiune.

Totuşi Corneliu Zelea Codreanu i-a dat şansa ca printr-o conduită bună, să fie reabilitat după un anumit timp. Plecat la Galaţi, Stelescu a scos o revistă. După primele numere ale revistei, a început o campanie de denigrarea a lui Codreanu şi a Gărzii de Fier şi cu toate că a fost avertizat să înceteze, el a continuat crezând că astfel poate să-i dezbine pe membrii Mişcării Legionare. Deoarece justiţia nu şi-a făcut datoria de a-l opri pe Stelescu de a mai calomnia, un grup de zece legionari numit Decemvirii au decis să-şi facă dreptate şi să-l elimine, ceea ce s-a şi întâmplat pe 16 iulie 1936.

Asasinii propriu-zişi au fost numai doi, dar ceilalţi opt şi-au asumat aceeaşi responsabilitate tocmai pentru a se înţelege că nu e vorba de o crimă, de un asasinat, nici măcar unul ritual, ci de o „atitudine” morală faţă de actul, mai grav decât orice asasinat, al trădării. Cei zece, care făcuseră parte din acelaşi cuib legionar cu trădătorul Mihail Stelescu, ştiau bine că vor fi condamnaţi la închisoarea pe viaţă, dar n-au pregetat să meargă să se predea la poliţie, deşi erau, practic, nevinovaţi.  Întradevăr, au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. Însă nu au apucat să-şi execute pedeapsa, fiind asasinaţi alături de Nicadori si al lor Căpitan.

Acestea sunt doar câteva date, foarte puţine, despre cei asasinaţi atât de mişeleşte. Adevăraţi eroi, poate chiar martiri, ai Neamului Românesc.

Recomand tuturor cartea „Pentru Legionari” semnată chiar de ctitorul acestei mişcări, Corneliu Zelea Codreanu.

Şi închei cu aceste cuvinte:

Mişcarea Legionară a lui Corneliu Codreanu este cea mai profundă revoluţie spirituală pe care a cunoscut-o poporul român de la încreștinarea lui încoace. Prin adâncimea, capacitatea de mulare pe realităţi şi perenitatea ei, revoluţia lui Corneliu Codreanu este valabilă pentru toate naţiunile care vor să pornească pe calea încreştinării efective. [6]

_________________________________________________________

[1]- http://codreanu.ro

[2]- Despre fiinţa şi existenţa Mişcării Legionare a lui Corneliu Codreanu, de G.Racoveanu

[3]- Războiul nevăzut al evreilor sionişti cu românii, de Cornel Dan Niculae

[4], [5]- Nicadorii, de Ion Coja

[6]- Despre fiinţa şi existenţa Mişcării Legionare a lui Corneliu Codreanu, de G.Racoveanu